Around The Black Sea : Tatarii fara pamant

Tatarii (Sevastopol, Simferopol, Yalta)
luni, iulie 26th, 2010

Din Sevastopol facem un tur al capatului sudic al Crimeei prin capitala Simferopol, Alushta,Yalta si inapoi. Este zona din care in ‘44 populatia tatara, cam 100 de mii de oameni, a fost deportata in intregime in Uzbekistan. Desi au fost primii care au fost deportati in totalitate, au fost ultimii care au primit acceptul sa se intoarca.

In jur de 250 de mii s-au intors in ultimii 20 de ani si si-au gasit locuintele ocupate de rusi sau ucraineni. Majoritatea asezarilor erau in apropierea Marii Negre, pamanturi care acuma sunt considerate foarte valoroase datorita turismului. De 20 de ani se lupta cu statul, cu politia, cu cazacii si cu companiile private pentru a-si recastiga bucata cu bucata locuri de casa.

Am intrat inaintea pranzului in centrul Simferopol unde o mana de barbati, femei si copii protesteaza cu pancarde si sirene sub un soare ucigator. Trecatorii nu-i baga in seama pe barbatii chei, cu barbi stufoase sau mustati prelungi, imbracati in alb. De la umbra ii observa fara nici un interes vreo trei politisti. Tatarii au reinceput protestele, aici si la Kiev. Cer pamant, acte pe pamantul ocupat si conectarea la utilitati. Nariman, un tanar inalt, fata osoasa, par saten si ochi verzi ne ia in primire. Este activist al organizatiei tatare Awdet. In afara de rusa vorbeste ceva germana pentru ca a lucrat in constructii in Elvetia, la Zürich.

Narimar s-a nascut langa Tashkent si a venit in Crimeea in ‘89. Pana in ‘90 intreaga lui familie vanduse deja tot ce avea in Uzbekistan si a incercat sa se stabileasca pe malul Marii Negre, in zona de unde au fost deportati. Narimar ne spune ca la inceputul anilor ‘90 tatarii au incercat sa-si cumpere proprietatile. Banii incasati pe casele din Uzbekistan au fost destul de putini, pentru ca, odata cu familia lui Narimar, sute de mii de alti deportati si-au vandut proprietatile si s-au intors in zona Marii Negre. In acelasi timp, sub valul de intoarceri tatare, pamantul in Ucraina s-a scumpit. Tatarii au cerut guvernului sa primeasca pamant in zonele de unde au fost deportati. Guvernul le-a oferit insa parcele la sute de kilometri distanta, intr-o zona pustie si saraca, in nordul Crimeei. Tatarii s-au organizat si au inceput primele preluari cu forta.

In cartierul Balaklovska, o baza militara a orasului Simferopol a fost desfiintata. 42 de hectare de pamant s-au eliberat si tatarii au cerut sa primeasca loc de casa. Guvernul le-a spus ca nu exista pamant disponibil si a incercat sa vanda terenul catre companii private. Tatarii au ocupat cu forta pamantul, s-au luptat cu politia si au izgonit compania. Batalia continua in justitie. Intre timp, tatarii au parcelat terenul pentru 80 de familii si au construit pe fiecare lot cate un adapost din chirpici – o casa de patru metri patrati, cu acoperis si o usa. Este emblema terenurilor pe care le-au luat in stapanire tatarii in Crimeea, un fel de squat-uri tataresti. Campuri intregi in jurul Simferopol si pe drumul de 30 de km catre litoral sunt impanzite de astfel de constructii. Cei cu bani incep sa-si ridice case in toata regula, planteaza livezi si isi muta toata familia, chiar daca nu au acte de proprietate si nici utilitati.

Baraci ale tatarilor Crimeeni
la intoarcerea lor din Surghiun
pe pamanturile stramosesti ale Crimeei

Unul dintre liderii comunitatii tatare, Daniel Ametov, a fost acuzat de politie pentru ultraj in timpul confruntarilor de la Balaklovska. L-am vizitat impreuna cu Narimar in casa lui de la marginea orasului, unde pe fostele campuri goale au aparut doua sate noi: Lugovoya si Stroganovka. Daniel are casa lui construita pe un teren ocupat in urma cu 20 de ani. A reusit sa obtina si documente pentru casa. In medie, obtinerea documentelor de proprietate dureaza 10-15 ani. Daniel ne trece rapid in revista istoria zbuciumata a familiei: “Strabunicul a fost impuscat in 1919 cand au intrat bolsevicii in Crimeea, pentru ca era ofiter. In ‘43, bunicul a fost spanzurat la Simferopol de armata nazista. Tata avea 8 ani cand a fost ridicat din casa in ‘44, impreuna cu cei 8 frati, si deportat in Uzbekistan.” Din noua frati, in anul care a urmat deportarii au murit cinci. Daniel s-a intors in Crimeea si a devenit unul dintre liderii comunitatii – lucru care il costa un proces de ultraj inventat: “Sunt un Robin Hood, un Mandela al Crimeei” ne spune surazator.

Narimar vrea sa ne arate una din primele asezari ocupate de tatari cu forta in urma cu 20 de ani, langa orasul de pe coasta, Alushta. Pe drum imi indica pe stanga si pe dreapta campii ocupate cu forta de tatari si transformate in sate. Vin in discutie cazacii, forta principala de agitatie folosita de guvernul local impotriva tatarilor. “Cazacii sunt niste actori, nu isi dau seama ca sunt manipulati” imi spune Narimar. Dupa parerea lui tensiuni nu exista cu localnicii, spiritele sunt doar agitate politic in preajma alegerilor. Imi da ca exemplu o campie pe langa care trecem, unde cazacii au fost adusi sa protesteze impotriva tatarilor, dar si-au dat seama ca nu le-ar strica pamantul. Potrivit lui Narimar, cazacii si tatarii si-au impartit campia in doua si au ocupat-o impreuna. Dupa modelul tataresc, cazacii si-au ridicat casute din chirpici pe care asteapta sa le dezvolte.

Izobilne este la cinci kilometri de coasta, langa Alushta. Unchiul lui, Seif, si-a organizat o gospodarie de vis pe varful unui deal. In spate se vad varfurile stancoase ale muntilor Crimeei. Sub gradina lui se intinde o vale acoperita de vie, iar in zare se vede marea. Seif a stat trei luni la inchisoare pentru luptele cu politia. Nici acum nu are acte pe teren, dar are toate utilitatile necesare. Traieste ca toti vecinii din turism, casa lui fiind transformata in pensiune. Are o curte plina cu pepeni, piersici, mere si o multime de smochini. In vale, langa mare, imi arata o pata galbena de pamant care va fi in curind ocupata de tatari. Nepotul lui, Narimar, se pregateste sa-si ridice casa acolo.

sursa: theblacksea.eu