La un moment dat, la fel de nomazi la origini, s-a intalnit tatarul cu tiganul. Cum tatarul avea doua urechi stangi, l-a preferat pe tigan sa ii cante la petreceri. Asa ca tiganul s-a aciuat pe langa casa tatarului, i-a invatat limba, i-a fost aproape. Prietenia e buna! Dar asa a aparut termenul de "tigan tatar" (Tatar șingenesî). De parca tatarii ar avea tigani, cand de fapt tigania este o natiune de la sine proveninta. Inchipuiti-va ca vreo 5 lautari acceptati in sanul unei comunitati satesti, au reusit sa ne faca sa credem ca exista tigani de origine tatara, si sa se ajunga ca tatarii sa isi imparta identitatea cu ei. Ce sa spun, la cum stam acum tot e bine ca ne-au invatat ei limba si nu noi pe a lor...
 |
| traducere din chirilica a inscrisului de pe poza : "Muzicanti - tigani tatari crimeeni " |
Acum intrebati-va de unde a aparut termenul de "tatari turci" (turco-tatari/tatar turkleri), si cam unde ne indreptam avand in vedere ca am ajuns sa ne identificam in toate privintele, de la cultura la limba, cu etnia turca. Nu ca a fi turc inseamna ceva rau, dar vom mai fi tatari?
Oare un anumit interes conjunctural, de moment, sau pur si simplu ingnoranta, apropierea peste anumite limite, nu ne va duce la pierzanie?
