⇒⇐ MEN TATARMAN TATARMAN, DUNYAĞA QOL ATARMAN, YAMANLIQTAN QAȘARMAN, YAQȘILIQMAN YAȘARMAN, QAYDA BARSAM AYTARMAN, MEN TATARMAN TATARMAN!⇐⇐********* Qoș keldĭnĭz saypamĭzğa! Qapımız așıq törĭmĭz boș!

Alfabet comun al lumii turcice

0 comentarii
Share/Bookmark

 Căutând să consolideze înțelegerea și cooperarea între cei 170 de milioane de turcici din lume, blocul internațional de state turcice a convenit miercuri (11 septembrie 2024) asupra unei propuneri pentru un alfabet comun de 34 de litere. „Ca urmare a acestei lucrări, s-a convenit asupra unei propuneri pentru un alfabet turcic comun format din 34 de litere. Fiecare literă din alfabetul propus reprezintă sunete fonetice diferite care se găsesc în limbile turcice”, a declarat într-un comunicat Organizația Academiei Turcice a Organizației Statelor Turcice.
Literele alfabetului comun al lumii turcice
                                                    Literele alfabetului comun al lumii turcice

Propunerea a fost convenită în cadrul celei de-a treia reuniuni a Comisiei pentru Alfabet Comun Mondial al Turcicilor, care a avut loc în capitala Azerbaidjană, Baku.
Proiectul alfabetului turcic comun în scriere latină a fost propus pentru prima dată de cercetători în 1991. Crearea alfabetului turcic comun favorizează „înțelegerea reciprocă și cooperarea între popoarele turcice”, salvând în același timp moștenirea lor lingvistică, a adăugat acesta. Lăudând „contribuțiile neprețuite” ale Organizației Statelor Turcice și ale membrilor comisiei, declarația a făcut apel la toate instituțiile implicate „să sprijine în mod eficient punerea în aplicare a alfabetului turcic comun propus”. Academia turcică a fost înființată în 2012 de către Turcia, Azerbaidjan, Kazahstan și Kârgâzstan ca organizație internațională a blocului turcic. Scopul său este de a coordona cercetările privind limba, literatura, cultura și istoria popoarelor turcice și de a evalua contribuțiile civilizației turcice la civilizația globală folosind surse indigene. Înființată în cadrul Academiei Turcice, în colaborare cu Organizația Statelor Turcice, Comisia Mondială a Alfabetului Comun Turcic, a avut prima reuniune în mai 2023, iar cea de-a doua întâlnire în luna mai 2024. Înființată în 2009 ca Consiliul de Cooperare al Statelor Vorbitoare de Limbi Turcice, Organizația Statelor Turcice include statele membre Turcia, Azerbaidjan, Kazahstan, Kârgâzstan și Uzbekistan, în timp ce Ungaria, Turkmenistan și Republica Turcă a Ciprului de Nord sunt state observatoare.



Nawrez - Sărbătoarea Primăverii la tătari

0 comentarii
Share/Bookmark



🪻 Nawrez-ul este o sărbătoare milenară ce reprezintă sosirea primăverii și a Noului An. Este o sărbătoare ce datează din perioada pre-islamică a tătarilor, având origini persane.


🌷 În Dobrogea, în perioada echinocțiului de primăvară, începând cu 21 martie, copiii împodobesc cu flori de primăvară o ramură de copac, cu care merg să colinde pentru a vesti sosirea primăverii, cântând colindul specific:
“Nawrez keldĭ körĭnĭz, (Noul An a sosit, priviți,)
Körĭmnĭgĭn berĭnĭz, (Ne dați ori nu ne dați,)
Cennet bolsın cerĭnĭz, (Ca în paradis să trăiți,)
A za, Nawrezĭm mubarek!” (Primăvară fericită să aveți) (…)
Colindătorii sunt răsplătiți de către gazde cu dulciuri, fructe și ouă vopsite, iar în ramură (nawrez bayrağı) sunt agățate diverse obiecte, marame, batice sau batiste.


🌸 În întâmpinarea Nawrez-ului se pregătește casa şi curtea, se gătesc diferite mâncăruri tradiţionale. Se împodobește masa cu grâu încolțit și flori de sezon. Grâul încolțit reprezintă belșugul iar vopsirea ouălelor renașterea, reluarea unui ciclu al vieții. Tătarii considerau că până nu cade coaja de ou pe jos nu vine primăvara.


🥀 În vechime, începutul unui an calendaristic era considerat momentul renașterii naturii, începutul primăverii, când se dădea și startul noului ciclu agricol.
🪻 Ziua de 21 martie a fost declarată "Sărbătoarea Sosirii Primăverii - Nawrez" pentru membrii minorităţii tătare din România, fiind instituită prin Legea nr. 333/2015, inițiată de deputatul Amet Varol.
🌷 În anul 2009, UNESCO a înscris Nawrez (Nowruz) pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității. În anul 2010 Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (ONU) a adoptat rezoluţia prin care data de 21 martie a devenit Ziua Internaţională Nawrez (Nowruz).


**************
🪻 Nawrez is a millennial celebration that represents the arrival of spring and the New Year. It is a celebration that dates back to the pre-Islamic period of the Tatars, having Persian origins.
🌷 In Dobrudja, during the spring equinox, starting on March 21, childrens decorate a tree branch with spring flowers, with which they go caroling to announce the arrival of spring, singing the specific carol:
“Nawrez keldĭ körĭnĭz, (The New Year has arrived, look,)
Körĭmnĭgĭn berĭnĭz, (You give us or don't,)
Cennet bolsın cerĭnĭz, (Wish you live like in paradise,)
A za, Nawrezĭm mubarek!” (And have a Happy Spring) (…)
The carolers are rewarded by the hosts with sweets, fruits and painted eggs, and various objects, scarves, handkerchiefs or kerchiefs are hung on the branch (nawrez bayrağı).


🌸 To welcome Nawrez, the house and the yard are prepared, different traditional dishes are cooked. Decorate the table with sprouted wheat and seasonal flowers. The sprouted wheat represents abundance and the dyeing of eggs represents rebirth, the resumption of a cycle of life. The Tatars believed that spring doesn't come until the eggshell falls on the floor.
🥀 In ancient times, the beginning of a calendar year was considered the moment of the rebirth of nature, the beginning of spring, when the new agricultural cycle began.


🪻 March 21 was declared "The Feast of the Arrival of Spring - Nawrez" for the members of the Tatar minority in Romania, being established by Law no. 333/2015, initiated by deputy Amet Varol.
🌷 In 2009, UNESCO entered Nawrez (Nowruz) on the Representative List of the Intangible Cultural Heritage of Humanity. In 2010, the General Assembly of the United Nations (UN) adopted the resolution by which March 21 became the International Nawrez (Nowruz) Day.



Când crivăţul cu iarna... de Mihai Eminescu (în limba tătară - fragment)

0 comentarii
Share/Bookmark

Qış sazağıman...

 Mihai Eminesku


Artqa qış sazağıman kelgende sırttan
Ke
ñ şöllernĭ sıpırğanda qanatıman,
Cerleşe curtqa cıltraq kümĭş tarlalar,
Celler qanat s
ĭlkiy, qar cawa bulıtlar...

Süyemen ocaq aldında ĭskembede otırmağa o zaman
Seslep itlernĭ qoraq qatında qanşığan em ürgenler,
Ot qornı tımdırayım, carayım onı uzın qısqış man,
Tüşüneyĭm gürlĭ masallar, șiirlĭ ikâyeler.

Otırsın cerde qızlar elbĭselernĭ cayıp,
ñnı qolıman tarap, awızdan şaqa aytıp,
Ya men alemden unutıp, şünĭp sesleyĭm,
Seslegen masal collarında aqılımman cüreyĭm.

(...)


traducere în tătară: GS Tatarman

 Vocabular:

sazaq (sazağı) = crivăț
sırt = nord
tımdırmaq = a potoli
keñ = larg
cıltraq = lucios
kümĭş = argint
sĭlkiy = scutură
qoraq = gard
qanşığan = schelălăie
qor / ot qorı = jar
 

 

 

Când crivăţul cu iarna...

de  Mihai Eminescu

Când crivățul cu iarna din nord vine în spate
Și mătură cu-aripa-i câmpii întinse late,
Când lanuri de-argint luciu pe țară se aștern,
Vânturi scutur aripe, zăpadă norii cern...

Îmi place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră,
S-aud cânii sub garduri că scheaună și latră,
Jăraticul să-l potol, să-l sfarm cu lunge clești,
Să cuget basme mândre, poetice povești.

Pe jos să șadă fete pe țolul așternut,
Să scarmene cu mâna lâna, cu gura glume,
Iar eu s-ascult pe gânduri și să mă uit de lume,
Cu mintea s-umblu drumul poveștilor ce-aud.

(...)


Nagâțul, sau "cîinele-tătărăsc"

0 comentarii
Share/Bookmark


Nagâțul era o pasăre extrem de detestată în Evul Mediu. Atunci când românii se ascundeau în mlaștini de teama năvălitorilor tătari, nagâțul îi semnala zburând în jurul lor și făcând zgomot. Se mai numește și câine-tătărăsc din această cauză.


Aquarelă de ramazan . de Ridvan Feuzi

0 comentarii
Share/Bookmark





Aquarelă de ramazan . de Ridvan Feuzi
Revista "Bora" 1938
www.scribd.com/document/569234113/Bora-Anul-I-No-7-8-Octombrie-Noembrie-1938

Selim Abdulakim, primul parlamentar tătar în România

0 comentarii
Share/Bookmark


Dobrogea jună - Anul 39 No 28 - 4 aprilie 1943

„Nu știu ce semne de recunoștință vor da Musulmanii dobrogeni amintirii lui Selim Abdulachim. Atâta știu: Cinstindu-l pe el, se vor cinsti pe ei!” (Dimitrie Goga, 1944)


Selim Abdulakim (sau Abdulachim, n. 1886, Dobrogea – d. 28 martie1943, Constanța), una dintre personalitățile dobrogene pe nedrept uitate de posteritate și o figură puțin înțeleasă de contemporanii și conaționalii săi, a fost un tătar, veteran al Armatei Române, participant la Primul Război Mondial, militant pentru cauza etnicilor tătari și turci musulmani din România, iubitor de folclor și cântăreț la mandolină.

Selim a fost primul absolvent musulman de studii superioare din Regatul României, până atunci studiile se făceau la Istanbul, primul avocat și, totodată, primul parlamentar tătar din România, decorat cu „Coroana României” cu spade și panglică de Virtute militară și invalid de război.

A fost fratele eroului sublocotenent Kazim Abdulakim, care și-a pierdut viața în Primul Război Mondial, în Bătălia de la Mărășești din 1917, și cumnatul poetului Mehmet Niyazi. A fost căsătorit cu Sayide (Saide) Abulachim.

Bursier al Fundației Universitare „Carol I” din București

După ce a absolvit, ca bursier, Liceul Internat din Iași, actualul Colegiu Național „Costache Negruzzi”, Selim Abdulakim este admis la Facultatea Juridică din București. Încă din anul I de studiu, 1911, în urma unei cereri, fiind lipsit de „mijloace materiale”, i se aprobă o bursă lunară de 300 de lei din partea Fundației Universitare „Carol I”, situată în clădirea de azi a „Palatului Fundației Universitare Carol I din București.

După înființarea Academiei Române, Carol I și-a dorit înființarea unei fundații și a unui așezământ „spre binele tinerimii universitare de la toate facultăţile din ţară, al cărui scop va fi de a procura studenţilor un loc de întrunire, înzestrat cu o bibliotecă totdeauna deschisă, unde vor putea satisface iubirea lor de studiu”. De beneficiile acestei fundații s-a bucurat și Selim Abdulakim, primul tătar român înscris la Facultatea Juridică din București. De altfel, regele Carol I, încă din 1878, a impus o politică foarte înțeleaptă de integrare a comunităţii turco-tătare rămase în Dobrogea într-o Românie care le devenise patrie.



Pe colţul din stânga sus al cererii lui Selim Abdulakim pentru acordarea bursei, datată 28 mai 1911, se poate observa aprobarea rectorului Universităţii Bucureşti Ermil A. Pangratti, membru al comitetului de conducere al Fundaţiei, prin care îi era „acordat un ajutor de 30 lei”.



Motivul pentru care și-a părăsit unitatea dobrogeană ca să se transfere într-un regiment moldovenesc

Războiul întregirii neamului prinse pe Selim Abdulachim în fiorii aceluiași entuziasm, care a ridicat întreaga sa generație de români pe cele mai înalte culmi ale jertfei și ale biruinței. Familia sa dovedi cu acest prilej totala sa identificare cu idealurile românești și plăti partea sa de jertfă: Kiazim Abdulachim, fratele mai mic, ofițer activ, căzu la Mărășești, iar Selim Abdulachim, ofițer de rezervă, fu grav rănit”, arată profesorul Dimitrie Goga în ziarul Dobrogea Nouă, aflat în colecțiile Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” Constnața, la un an de la plecarea din această lume a lui Selim Abdulakim.

Fost camarad de arme al lui Selim, Dimitrie Goga povestește cum acesta a ajuns ca, în Marele Război, să ceară transferul de la unitatea lui din Dobrogea la una din Moldova. Întâmplarea este una demnă de un subiect de film:

În ceasurile lungi și grele ale veghii pe plaiurile vrâncene, cu ochii la inamic și cu toate gândurile la drama țării, am aflat pentru ce locotenentul Selim Abdulachim și-a părăsit unitatea sa dobrogeană ca să vină într-un regiment moldovenesc: într-una din luptele din sudul Dobrogei, într-o unitate inamică pe care o capturase, el a găsit câțiva turci de cetățenie bulgară, între care și rude de ale sale. Nu erau românii aceia care să silească pe cineva să lupte împotriva fraților săi”.

Grav rănit în război, după perioada de recuperare și rămas cu o infirmitate, alege să rămână pe front până la sfârșitul războiului, potrivit profesorului Dimitrie Goga:

Am petrecut împreună convalescența, la Centrul de Instrucție de la Bacău și când ofițerii români ne-am manifestat dorința să plecăm mai repede pe front, Selim Abdulachim nu vru pentru nimic în lume să se despartă de noi. Așa s-a întâmplat să fiu tovarăș de arme, până la sfârșitul războiului, cu cel mai desăvârșit camarad, ca să-mi rămână apoi, până la sfârșitul vieții, un prieten plin de gingășie în sentimentele sale și de hotărâre în actele sale.

Acolo în Vrancea, alături de camarazi distinși și neobosita dragoste de cântec a lui Selim, au făcut adeseori, să nu simțim urâtul, nici deznădejdea, să ne lăsăm răpiți de muzică și de discuții, să facem de neuitat ore care ar fi fost, altfel, celei mai negre tristeți, agoniei sufletelor noastre.”

După război a conceput un plan de înălțare morală pentru musulmanii dobrogeni

Dobrogea jună - Anul 39 No 27 - 31 martie 1943

Pentru o perioadă scurtă, după sfârșitul războiului, a practicat magistratura, dar, pentru a se implica activ în viața musulmanilor dobrogeni și pentru a veni în sprijinul acestora, până la sfârșitul vieții va practica avocatura.

Un interes deosebit l-a acordat, după propria experiență de viață, culturalizării turcilor și tătarilor, reușind să trimită și să susțină la studii în țară, peste 200 de elevi și studenți, ajunși, ulterior, ofițeri, ingineri, medici, avocați etc., toți, oameni care „au făcut cinste musulmanilor din România”.

Când s-a isprăvit războiul și ne-am înapoiat la rosturile noastre, Selim Abdulachim concepuse pentru musulmanii dobrogeni un plan de înălțare morală, căruia i-a jertfit toate puterile sale de muncă și de generozitate. El nu vedea pentru ei altă putință de ridicare decât prin școala românească și printr-o alipire sinceră și devotată idealurilor noastre.

Părintește le urmărea pregătirea și, deși, cu o sănătate care se împuțina an cu an, alerga pentru „turcaleții” săi pe toate drumurile și în toate orașele. Nu obosea niciodată alergând de la un capăt la altul al țării, ca să câștige o bunăvoință sau un sprijin pentru elevii turci”, mai arată Dimitrie Goga.

În acest sens a înființat în anul 1929 Fondul Cultural Musulman Selim Abdulakim, „o asociație a etnicilor tătari din România de ajutorare a elevilor musulmani din școalele secundare și superioare românești”.

„Un frate al sufletului românesc”

„Un frate al sufletului românesc” este caracterizarea pe care i-a făcut-o decanul Baroului din Constanța, Teodorescu Valahu, etichetă pe care și-a construit-o singur și de care nu s-a dezis până la sfârșitul vieții.

Ca prim parlamentar tătar din România, Selim Abdulakim a avut trei mandate de deputat, prin care s-a făcut remarcat, în opinia marelui ziarist Constantin Sarry, ca „mare Musulman și tot așa de mare Român”, reușind în Parlamentul României să își atragă „simpatii, pe cât de numeroase, pe atât de bine meritate, în rândul păturii conducătoare românești”.

A fost atât de apreciat de colegii săi parlamentari și pentru cuvântările înflăcărate pe care le ținea și prin care „apăra cu aceeași ardoare interesele românilor dobrogeni (…) fară deosebire între Musulmani și Români”, arată Dimitrie Goga.

Un exemplu în acest sens este discursul pe care l-a ținut în Parlamentul României legat de situația Gimnaziului „Traian” din Adamclisi și în urma căruia i-a determinat pe toți deputații să cedeze diurna pe ziua respectivă gimnaziului din zona în care au fost puși „primii pioni ai adevăratei civilizații, în acest colț de țară”:

La Adamclisi, sub inspirația și sub scutul pietrelor, care, în limba și în neclintirea lor în două mii de ani au mărturisit tuturor hoardelor trecătoare că Dobrogea este și va rămâne pământ românesc, funcționează de la războiu încoace un gimnaziu, cu numele împăratului care a împlântat cei dintâi pioni ai adevăratei civilizații ai acestui colț de țară”, sublinia deputatul Selim Abdulakim în Parlamentul României.

„Astăzi abia, toți Musulmanii din Dobrogea vor putea constata ce gol imens lasă Selim în urma lui”

Selim Abulakim trecut la cele veșnice pe 28 martie 1943, după o suferință de câteva luni, și a fost înmormântat cu onoruri militare în Cimitirul Central Constanța. Din nefericire, întrega sa activitate a fost umbrită de faptul că mulți dintre conaționalii săi nu l-au înțeles și nu i-au înteles activitatea, fapt ce i-a produs lui Selim o profundă dezamăgire, care nu l-a împidicat să își ducă misiunea la bun sfârșit.

Toate articolele de presă apărute după moartea sa vorbesc despre bârfele pe nedrept aduse unuia dintre „cele mai minunate prinse altoiuri românești pe tulpina dobrogeană”, după cum îl descria Constantin Sarry.

Conștient de această situație, la înmormântarea lui Selim, directorul Școlii Musulmane din Constanța, Tesim Ibraim a impresionat auditoriul când „a cerut iertare defunctului binefăcător pentru supărările ce i-au putu produce conaționalii săi”.

Selim Abdulachim a putut să se scuture de toate meschinăriile și josniciile făpturii omenești, făcând din năzuinele lui un Apostolat. El a căutat ca din suflete negative să facă suflete de profet; din cetățeni indiferenți să facă făuritori ai culturii și civilizației româno-turcești. Orice gând îndreptat spre năzuinețele răposatului, orice pas îndreptat spre faptele regretatului îi va mângâia sufletul și îi va ușura țărâna”. (Negip Fazâl, 1943, Constanța)

Astăzi când în fața mormântului său vor amuți toate patimile și bârfirile de care n-a fost scutit nici această inacrnațiune a bunătății și a dragostei de aproape, ce a fost prietenul tuturor Selim, și care i-au amărât atăt de des și atât de mult existența, astăzi abia, toți Musulmanii din Dobrogea vor putea constata ce gol imens lasă Selim în urma lui și ce lipsă incomensurabilă ănseamnă pentru ei prematura și dureroasa lui dispariție

Frate Selim, te plângem azi și nu te vom uita niciodată!”. (Constantin Sarry, 1943, Constanța)

sursa text: 
dobrogealive.ro
 

ALFABETUL LIMBII TĂTARE CRIMEENE DIN DOBROGEA

0 comentarii

  ALFABETUL LIMBII TĂTARE CRIMEENE DIN DOBROGEA
(DOBROCA QIRIM TATAR TĬLĬN ELĬPBESĬ)
ASIL TATARŞA


A       B       C       Ç       D
   E       F       G       Ğ      H
Ĭ        I        İ        J        K
   L      M       N      Ñ       O
Ö       P       Q       R       S
    Ş       T       U       Ü      W
 V       Y        Z



Tatar trilogy - Tatar ușıltıĝı

0 comentarii

Share/Bookmark

 Tatar trilogy (movie) - Tatar ușıltığı (pilım)

Film în limba tătară crimeeană. Crimean Tatar movie
#film #TatarTrilogy #QırımTatar #CrimeanTatar #movie #TrilogiaTatara #
TatarUșıltığı #tatar #tatarman #tatari #tatars

                                              1

                                               2
                                              3
                                              4
                                              5
                                               6

Cum era aia cu "uniunea nu există"?

0 comentarii

  Cum era aia cu "uniunea nu mai există"?

   "Uniunea (UDTTMR) nu mai există", "Gelil nu mai e preşedinte", "CR-ul este ilegal", "sediul nu le mai aparține". Iată câteva dintre cele mai importante minciuni pe care le-au propagat în rândul tătarilor acei câțiva indivizi din rândul tătărimii, profitând de situația dificilă în care se afla uniunea reprezentativă a tătarilor. Pentru că unii dintre ei aveau legături mai strânse cu cei care au pus bazele uniunii, au susținut chiar că soarta uniunii trebuie decisă de aceștia sau de plozii acestora. "Că așa se procedează în cazul vidului de putere". Ca și cum era firma lui ta-su, iar managerul firmei decedase, iar ei veneau și propuneau alt manager. Doar că ei omiteau întotdeauna să spună că ceea ce ei susțineau era o regulă aplicată firmelor private. Iar UDTTMR nu este o firmă privată. Bineînțeles, ei nu erau proști, știau foarte bine ce și cum, dar încercau să prostească... poate, poate. Iar pe unii chiar i-au prostit, că stăteau ciorchine pe paginile lor de facebook doar ca să scuipe viperele cu venin. Acum, deși cu like-urile date la acele pagini și postări, îi regăsim ciorchine la pagina uniunii, cu like-uri și aprecieri. Cum e viața asta, și omul!
    Și ce a făcut în toți acești ani de criză acest Comitet de Reorganizare, acea Uniune Cultural analfabetă, ce a făcut acel Ozzy "Logoree", acel Naim "Toy", Sali Veli si Meli? Sintetizat: au făcut tătărimea de râs așa cum nu a fost făcută niciodată. Au mers pe la televiziuni și au spus că au fost bătuți deși nu s-a întâmplat, au manifestat în fața sediului central chemând pseudojurnaliști aserviți intereselor pentru a îndruga minciunile enumerate mai sus. Pe facebook, profitând de o audiență credulă și neinformată, au dus campanii de denigrare a tuturor celor care, în acele momente, încercau să țină în viață "casa" tătarilor, UDTTMR. Și tot în acest timp, nu s-a răspuns provocărilor, și nimeni din cadrul uniunii nu s-a coborât la nivelul lor josnic. Dacă păstrăm proporțiile, au procedat așa cum AUR a câștigat procente și acces în parlament: scandal, facebook invadat de propagandă mincinoasă, intoxicare cu știri false, acțiuni subversive. Scopul? Inițial: preluarea uniunii, funcțiile aferente, administrarea viitorului buget. Cu cât le-au picat toate încercările, s-au reorientat. Astfel, i-am avut pe toți liderii acestor bisericuțe și pe apropiații acestora, candidați la funcțiile administrațiilor publice, primării sau consilii locale. Unora dintre ei le-a reușit, alții au eșuat lamentabil, rușinos chiar. Doi dintre ei, autointitulați ce se cred lideri ai tătarilor, au participat chiar la alegerile parlamentare, din partea unui satelit PSD, PER. Acum sunt casnici. Până una alta, nu poți compara electoratul AUR, PSD sau PER, cu electoratul tătar. Sângele apă nu se face, iar cei care îl au de tătar, nu se dezic de tătari. Iar tătarii din România sunt UDTTMR. Mai ales când ești convins că dreptatea este de partea ta. Și mai ales când scursurile se iau de familia ta.
   Au contestat chiar existența tătarilor din România. Până acolo au mers. Cât de nenorocit să fii, încât să negi existența nației tale doar pentru a te răzbuna?! Chiar merita să dați foc la sat cretinilor?!
   Și uite că dreptatea a învins, s-a făcut dreptate! UDTTMR are reprezentant în Parlamentul României. Acum știm cine a mințit și cu ce scop. Avem numele lor, că doar și-au făcut reclamă. Voi reveni cu o listă cât mai completă (dacă aveți sugestii, trimiteți-mi-le). Cei care ne-au făcut să ne justificăm față de prietenii noștri de alte etnii, să fim nevoiți ca să răspundem la întrebări de genul : de ce vă țigăniți, ce nu vă ajunge, vă credeam uniți - trebuie să nu fie uitați, și după cum am mai spus, trebuie expuși la stâlpul infamiei. Ne-au făcut de râs! Sper să nu văd vreodată pe vreunul dintre ei, iertat.
   Primul lucru ce trebuie făcut acum este să curățăm imaginea pe care acești indivizi au creat-o tătarilor într-un mod fals. Nu suntem poate cea mai perfectă etnie, dar nici nu suntem o șatră care se ceartă punându-și poalele în cap...Bătrânii noștri erau discreți. Iar dacă aveau ceva de împărțit, o făceau înte ei. Nu mergeau la tv ca să mintă cu nerușinare, să facă tot neamul de râs. Bătrânii noștri nu s-ar fi dus la Acces Direct, acolo unde niște isterici de-ai noștri mai aveau puțin ca să ajungă. Bătrânii noștri știau limitele. Și când spun bătrâni, mă refer la cei cu minte, înțelepți, ăia pe care nu-i mai regăsim, nu la ăia care au dat în judecată uniunea din care s-au hrănit, cu care s-au plimbat, și-au făcut nume.

Varol Amet - deputat UDTTMR - 2020-2024



Naim Belgin contestă în continuare existența tătarilor din România!

0 comentarii

Share/Bookmark


 Naim Belgin contestă în continuare existența tătarilor din România!

    Maimuța cu fund roșu, Naim Belgin zis și Trântă, prostul de serviciu, rușinea tătărimii, a contestat din nou dreptul tătarilor la reprezentare în Parlamentul României și accesul acestora la finanțare. "Al tătărimii" este impropriu spus, deoarece această meduză, contestă chiar existența tătarilor pe aceste meleaguri ca minoritate etnică. Această trântă în adevăratul sens al cuvântului, cu privirea lui ce emană numai inteligență nu, e capabil doar de a face rău și atât. Dar după cum am spus, nu o face gratuit, ci pentru ruble... Se pare că acest individ nevertebrat, trebuie să fie o moluscă până la capăt, de toți banii cu care rușii îl finanțează pentru a distruge și fărâmița comunitatea tătară din România.
   Acest cretinoid cu aspect de neanderthalian, care poate ieși în evidență și își poate da importanță doar în astfel de momente când sabotează comunitatea tătară, împreună cu toată șleahta de dobitoci din jurul lui, ar merita scoși în afara acestui neam iar numele să le fie pomenit doar în batjocură. Acțiunile acestor idioți nu trebuiesc uitate și lăsate fără plată!
  În plus, nu este clar cum poate fi acceptată de către vreo instituție din România, contestația unui astfel de personaj, care dacă ar fi fost peste ocean, avea loc doar la Guantanamo...
  Așadar, băi prostovane Naim Belgin, nu ești în măsură să vorbești de proști la cât de trântă ești! Ceea ce faci nu este nicidecum dovadă de inteligență, ci dovada faptului că ești un instrument putinist, o scursură bolșevică!