Crimeea – Bijuteria de la Marea Neagră

LOADING...
█████████████]99%
██████████████ 100% ┘̿ ̿|̿ ̿└ |̶̿ ̶̿ ̶̿ ̶̿|┘̿ ̿|̿ ̿└ |̶̿ ̶̿ ̶̿ ̶̿||̿ ̿ ̿
...LOADING...
██████████████ 100‰ ☪

Crimeea – Bijuteria de la Marea Neagră


Crimeea este numele peninsulei cu formă de diamant, care străluceşte în apele Mării Negre. Crimeea este cel mai fascinant colţ al Ucrainei. Crimeea ascunde istorii şi mistere nebănuite.Crimeea este deopotrivă, patrie şi rană sângerând nostalgii în sufletul oricărui tătar. Crimeea este loc de reculegere şi pelerinaj. Şi nu în ultimul rând, Crimeea adăposteşte staţiunea balneară unde Puterile Lumii au hotărât soarta României, aruncându-ne ţara în cei 45 de ani de comunism.

Acesta este Crimeea...

Pe Riviera Rusă

Frumoasa peninsulă a servit sute de ani drept loc de promenadă pentru aristocraţia rusă, generaţii întregi de ţari poposind sezonier aici, departe de asprimea iernii ruseşti, pentru o desfătare şi recuperare inedită. Chiar dacă Stalin a hotărât că peninsula stâncoasă face parte din noua Republică Sovietică Federativă Ucraineană, Crimeea nu şi-a schimbat aerul cosmopolit, de adevărată Poartă a Orientului şi loc de trai în relativă linişte şi armonie pentru diferitele seminţii care o populează.

O mare parte dintre cei care au vizitat-o, se jură cu mâna pe inimă că este cea mai frumoasă şi copleşitoare parte a Ucrainei.

Oamenii nu exagerează deloc!

Locaţia beneficiază de cel mai variat relief, cele mai impresionante peisaje şi cea mai blândă climă de pe întregul teritoriu ucrainean. Clima, aproape mediteraneană, a transformat plajele sudice ale Crimeei în destinaţia favorită a vacanţelor de vară pentru milioane de cetăţeni ucraineni, ruşi sau chiar din spaţiul CSI. Iar numărul de occidentali, în creştere de la an la an, trimite cu gândul că această peninsulă va deveni în scurt timp una dintre destinaţiile de vacanţă favorite pe plan european.

Staţiunile balneo-climaterice abundă aici, iar bucata de pământ care muşcă sfidător din posomorâta Marea Neagră este faimoasă pentru apele sale minerale şi vinurile recoltate aici în fiecare toamnă prelungită.

Amatorii de alpinism, fotografie sau drumeţii nu sunt nici ei uitaţi, deoarece la doar câţiva kilometri de plajele albe se înalţă Munţii Crimeei, nişte formaţiuni geologice străvechi care împung cutezător cerul până la înălţimea de 1 500 metri. Nu pare impresionant, dar merită menţionat că aici se găsesc unele dintre cele mai neobişnuite şi exclusiviste pârtii de schi din lume.

Cum ajungem, cum ne deplasăm, ce vedem, unde ne distrăm...

Sezonul turistic principal din Crimeea se desfăşoară oficial în lunile iulie şi august, când se înregistrează cel mai mare aflux de turişti. Dar asta nu însemnă deloc că nu trebuie să mergeţi şi în alte perioade calendaristice, ba din contră. Crimeea îşi arată adevărata splendoare în afara sezonului turistic, ca mai toate locurile frumoase de pe Pământ, de altfel...

Din punct de vedere strict meteorologic, pe aceste meleaguri este cald din aprilie până în octombrie. Primăvara crimeeană este o explozie de flori şi culori, întreaga peninsulă găzduind numeroase specii de plante. Principala cale de acces în Crimeea se face prin oraşul Simferopol, unde se găseşte singurul aeroport din mica peninsulă. De aici, majoritatea turiştilor iau trenul sau cursele de autobuze spre staţiunea Yalta sau ţărmul sudic al Crimeei, unde sunt cele mai multe plaje nisipoase. Un zbor din aeroportul Zhuliany din Kiev până în Simferopol costă între 35-60$. Pe de altă parte, biletele de tren sunt mult mai ieftine, echivalentul în grivne a 20$ la clasa întâi, 10 la a doua, şi 7 la "personalul ucrainean". Toate trenurile din Kiev via Crimeea sunt de noapte şi fac cam 14-16 ore. Trenurile au opriri în principalele oraşe crimeene: Simferopol, Kerci, Sevastopol şi Feodosia. Dacă te simţi în stare de aventuri pe cont propriu, poţi încerca microbuzele private (aşa-zisele Marshrutki). Sunt foarte ieftine şi şoferul te lasă oriunde ai nevoie.

Cea mai faimoasă staţiune este de departe, Yalta, devenită o destinaţie favorită de vacanţă a ţarilor ruşi încă din secolul 19, după ce s-a construit primul drum care făcea legătura cu Simferopol.

Sevastopol, Alushta, Sudak, Feodosia, Yevpatoriya, Saki şi Koktebel, sunt alte staţiuni care probabil nu vă spun nimic, dar merită să le vezi măcar o data în viaţă.

Sevastopol, situat în vestul peninsulei, are o bogată istorie şi tradiţie militară, fiind mai mult un oraş port, decât staţiune de distracţii. Dar nu disperaţi, oraşul are farmecul său aparte. Aici este cartierul general al Flotei Mării Negre deţinute de Rusia. Sudak-ul este renumit pentru atmosfera pitorească, iar plaja sa este surprizator de bine pusă la punct.

Yevpatoriya şi Saki, de pe coasta vestică sunt celebre pentru plajele lor întinse cu nisip catifelat. Staţiunile crimeene sunt celebre după tipicul lor: fiecare beneficiază de un set original de clădiri şi monumente istorice, iar în apropierea falezelor şi plajelor sunt aglomerări de restaurante, discoteci, puncte care servesc mâncare de fast-food în stil ucrainean, iar peste tot atmosfera este întreţinută de muzicieni de stradă, jongleori şi caricaturişti. Suntem în Ucraina, deci viaţa de noapte este la ea acasă!

Fii atent totuşi cu cine te anturezi, unde îţi ţii banii, cât cheltui, şi mai ales nu te lăsa vrăjit de frumuseţile locale. O faci pe riscul tău...

Dacă îţi place singurătatea şi cauţi locuri unde Natura şi Istoria sunt la ele acasă, sau pur şi simplu cauţi locaţii liniştite şi pitoreşti "de familie", Crimeea are ce oferi.

Ai de ales între sute de kilometri de plajă sălbatică, neatinsă. Cutreierând coastele marine, vei da peste grupuri de hippioţi, yoghini şi alţi "naturişti" locali care se retrag din civilizaţie şi locuiesc pe întreaga perioadă a verii în peşterile din apropierea plajelor. În general sunt oameni liniştiţi care îşi văd de treabă şi nu deranjează turiştii. Tot aici este capitala neoficială a nudiştilor din Ucraina, Crimeea fiind locul principal de întâlnire al nudiştilor încă din timpul epocii sovietice.

Relieful variat şi cadrul natural minunat al Crimeei oferă posibilităţi nelimitate şi pentru iubitorii sporturilor extreme. De la drumeţit la mountain bike, călărie, alpinism, scuba diving, surf, wind surf şi terminând cu ski alpin, te poţi delecta în orice fel doreşti.

Agenţiile de turism locale se ocupă şi cu organizarea tuturor evenimentelor ce ţin de sporturi extreme sau relaxare în natură. Munţii Crimeei ascund peşteri spectaculoase, păduri de fagi, stejari, ienuperi, plus o listă lungă de specii dendemice de plante. Munţii sunt accesibili tot dinspre Simferopol precum şi prin străvechiul oraş tătăresc Bakhcisaray. În munţii Ay-Petri, între Alupka şi Yalta, la altitudinea de 1 200 metri, se poate schia excelent în fiecare iarnă.

Acasă la tătari

Nu se poate face o încheiere a periplului crimeean fără o readucere aminte a istoriei străvechi şi zbuciumate a locului. Istoria sa este veche şi complexă, datând din Cuaternarul timpuriu. Aşezările din zonele Herson-ului (Chersoneus în greaca veche) şi Sevastopol, au fost adevărate avanposturi ale Greciei Antice şi culturii elenistice timp de două milenii...

Bahcisaray a fost reşedinţa hanilor crimeeni timp de sute de ani, iar oraşul Kerci are o vechime de circa 2.600 ani, fiind fondat la doar un an după Roma.

Crimeea a fost loc de peregrinări şi stabiliri pentru zeci de noroade şi seminţii. S-au perindat astfel pe teritoriul său şi prin colbul istoriei sciţii, sarmaţii, grecii, genovezii, veneţienii, armenii, evreii, turcii, tătarii, ruşii şi cazacii. În întreaga Crimee, creştinismul, iudaismul şi islamul şi-au lăsat urmele distincte aşijderea în oameni şi locuri. Cu unele exeptii notabile, credincioşii acestor mari religii au coexistat relativ paşnic.

Nicio altă etnie dintre cele menţionate nu şi-a lăsat amprenta asupra Crimeei, precum tătarii, pentru care Crimeea a rămas "Ţara Interzisa", dar intotdeauna dorită şi amintită cu nostalgie în memoriile şi visele nespuse ale fiecărui tătar. Adevărat "Ierusalim al Stepelor", Crimeea subjugă şi astăzi maiestuosul şi sălbaticul suflet tătar!

Tătarii originali erau urmaşii razbonicilor mongoli ai celebrei Hoarde de Aur, strămutaţi în acest colţ de lume după expediţia militară a lui Batu Han, nimeni altul decât nepotul direct al marelui Genghis Han.

În timp, componenţa etnică a tătarilor s-a diluat, aceştia mixându-se genetic cu reprezentanţii naţiilor europene, luaţi ca robi şi roabe la Krâm, cum se denumeşte Crimeea în dialectul Nogai. Rămaşi stăpâni în aceste locuri, tătarii s-au definit ca naţiune, au adoptat Islamul ca religie oficială în secolul 13, şi au construit astfel unul dintre cele mai puternice state din Europa estică, până la începutul secolului 18, când Crimeea a fost cucerită şi inclusă în taratul rusesc.

Dacă la începuturile lor tătarii crimeeni erau temuţi pentru raidurile devastatoare interinse în Voievodatele Române, particular Moldova, regatul polon, cnezatele lituaniene, ruseşti şi bieloruse, puterea lor scade odată cu creşterea influenţei în zonă a cazacilor, duşmanii lor tradiţionali. În urma anexării Crimeei, act săvârşit de ambiţioasa împărăteasă Ecaterina a II-a a Rusiei, tătarii se văd forţaţi să emigreze în număr mare în Imperiul Otoman, o parte stabilindu-se în Dobrogea, unde se pot întâlni şi astăzi. Coşmarul tătarilor avea să se adâncească sub loviturile istoriei coroborate cu apariţia comunismului şi regimul lui Stalin. Oameni dintr-o bucată, mândri credincioşi tradiţiilor strămoşeşti şi valorilor familiale, tătarii s-au opus ateismului şi noţiunilor comuniste despre viaţă şi lume, trimise via Moscova. În timpul celui de-al doilea Război Mondial, tătarii au văzut în apariţia germanilor un act providenţial şi au sperat astfel că aliindu-se cu cel de al Treilea Reich, vor scăpa de asuprirea comunistă.

Alegerea nu le-a fost iertată de Stalin. Cu toate că un mare procent de tătari luptau în Armata Roşie contra germanilor, "Tătucul Natiunilor" nu a uitat de colaborarea dintre liderii religioşi şi politici ai tătarilor cu Hitler, şi nici de existenţa aşa zisei "Die Wolga-Tatarische Legion", sau Legiunea Tătară, un corp de armată format din voluntari tătari care luptau (culmea!) în rândul temutelor brigăzi SS. Deloc arieni de felul lor, dar având vitejia strămoşilor în sânge, razbonicii din Legiunea Tătară şi-au impresionat prin bravură pe comandanţii germani.

Răspunsul lui Stalin a venit sub forma groaznicelor deportări în masă la care au fost supuşi toţi tătarii din peninsulă. Fenomenul a fost denumit Surgun în limba tătară, şi are pentru urmaşii Hoardei de Aur rezonanţa sinistră pe care o are Holocaustul pentru evrei. Pe data de 18 mai 1944, toţi etnicii tătari au fost încărcaţi cu forţa în trenuri şi deportaţi la mii de kilometri depărtare în stepele Uzbekistanului. Un procent de 47% din totalul populaţiei a pierit de foame, boli şi epuizare în timpul acestui proces de pedeapsă şi înstrăinare a unei naţiuni dârze care a avut curajul să se opună Diavolului Roşu. Tătarii supravieţuitori s-au reîntors în Crimeea abia la începutul anilor 1980, odată cu mişcarea Perestroika.

Astăzi, aproximativ 250.000 de tătari mai trăiesc în Crimeea, luptându-se să îşi păstreze tradiţiile, istoria şi cultura într-o lume agitată, aflată în plin proces de neantizare sub tăvălugul nivelator al Globalizării şi Consumismului.

În peninsulă se pot întâlni la tot pasul. Au fizionomia distinctă de a ucrainenilor şi îşi vorbesc limba cu mândrie. Sunt oameni de onoare, foarte respectuoşi şi ospitalieri, timizi chiar. După căderea comunismului şi-au reluat legăturile cu fraţii din România, existând un adevărat turism nostalgic între Dobrogea şi Crimeea. Sunt foarte bucuroşi de rarii turişti români pe care-i întâlnesc, deoarece apreciază refugiul şi protecţia de care s-au bucurat fraţii lor în România ultimelor decenii. Bucătăria lor este delicioasă şi originală, iar abundentele produse culinare dau adevărata savoare a unei excursii în Crimeea.

sursa: descopera.ro