Qıdırlez-ul la tatarii dobrogeni
Qıdırlez-ul este o sarbatoare ce-si are originile in cultura tatara preislamica a Asiei Centrale. Se sărbă torește pe data de 6 mai. Era considerata prima zi a verii. Qıdırlez se mai traduce prin verdeata, iarba, pasune, invierea naturii, incantarea ochilor cu natura. Qıdırlezul este o sărbătoare păgână, preislamică, iar la tătarii dobrogeni are o semnificația similară Sabantoyului tătarilor din Kazan. Anume de sărbătoare a plugului, la finalul perioadei de însămânțare de primăvară.
De-a lungul istoriei a suferit in forma ei diferite transformari, interpretari si adaptari, influențată și de obiceiurile țiganilor vorbitori de limbă turcă.
In Dobrogea a devenit o zi de pomenire a mortilor. In zilele ce preced aceasta sarbatoare se merge in cimitir(mezarlıq),se face curat si se ingrijesc mormintele(mezarlar). In dimineata zilei de Qıdırlez se gatesc mancaruri traditionale pe baza de aluat (qamır aşları) cu care se merge la cimitir si se impart celor nevoiasi. Se spun rugaciuni de pomenire la mormintele celor apropiati.
Aceasta zi se sarbatoreste si prin picnicuri la iarba verde, in padure sau la marginea apelor. In mijlocul naturii se incing tot felul de concursuri sportive si distractive. In trecut se faceau curse cu caii si kures(lupte tataresti).
Inca un obicei este "qalakay tıgırtmaq". De pe o panta se rostogolea la vale o placinta traditionala tatareasca numita qalaqay ; dupa pozitia in care se oprea la baza pantei se presupunea daca va fi un an prosper sau sarac.
 |
| foto:tourismlifeinturkey.com |
In functie de tara, zona si traditie, exista o multime de superstitii legate de aceasta sarbatoare. Una dintre ele ar fi ca in noaptea de Qıdırlez, toate obiectele cu capac sau inchizatori din casa si curte sa fie lasate deschise, pentru ca bunastarea sa intre in toate. Se considera ca orice dorinta se poate implini in noaptea de Qıdırlez. De aceea exista si obiceiul legarii "dorintelor", sub forma unor obiecte proprii (batiste sau bucati de material), de ramurile copacilor sau al trandafirilor.
Chiar daca unii inca o considera ca fiind o sarbatoare pagana, acestia uita ca la momentul convertirii la islam, tatarii au fost acceptati cu tot bagajul traditional si cultural din care faceau parte si sarbatori ca Nawrez-ul, Qîdîrlez-ul sau Sabantoy-ul.
Se obisnuia ca la iarba verde, sa se faca leagane uriase, inalte, care aveau ca suport o scandura lunga, la capatul careia statea o fata iar un flacau dadea avantul.
RăspundețiȘtergereCand ieseau la iarba verde, tatarii isi impodobeau carutele cu cele mai bune covoare si perne, si inhamau cei mai frumosi cai din grajd.
Cadir