Povestea camilei plangacioase este un film cu valoare documentara realizat discret in intimitatea unei familii cu patru generaţii de păstori nomazi din deşertul Gobi de Sud, Mongolia. Povestea se desfăşoară încet, sensibil la ritmurile de viaţă din deşert în timp ce actorii isi traiesc viaţa reală. Filmul , care este proiectul de absolvire al unor studenti la Cinematografie Byambasuren Davaa şi Luigi Falorni, se întinde dincolo de povestea unei camile explorand fragilitatea şi frumuseţea unui vechi mod de viaţă .
Il recomand celor interesati de viata nomada mongola si a vechilor tatari.
puteti mari pagina/video apasand Ctrl si rotind de Scroll spre inainte.
1
2
3
4
5
6
7
8
9
foarte pitoresc film si frumos realizat.
RăspundețiȘtergereNu mi se deschide de la 6 la 9. E de la mine? Mai incerc maine. F. f. interesant.
RăspundețiȘtergereTrebuie sa mearga...
RăspundețiȘtergereIn ce limba vorbesc protagonistii?
RăspundețiȘtergereMinunat film! Din prezentare am inteles ca e un film documentar si ca actorii nu sunt, de fapt actori, ci ca totul e filmat "pe viu", ca sa zic asa. In cazul asta, felul cum muzica aceea ritualica a convins-o pe camila-mama sa-si accepte puiul mi se pare o minune in sensul biblicv al cuvantului!Sau hai sa-i zicem divin. Mi-a placut mult si cum se imbina acolo modernul cu traditionalul. Traiesc in iurte si se ocupa cu pastoritul, dar, totodata, au radio si alte facilitati care atesta ecistenta unei civilizatii moderne. Ca sa nu mai vorbim de secventa cand ajung la oras, iar coplul e fascinat de televizor si jocurile video.Prin urmare, acesti oameni traiesc cat se poate de natural si de simplu si sanatos in epoca tehnicii moderne!Mi-a placut mult replica bunicului atunci cand copilul isi exprima dorinta de a avesa un televizor: "Daca luam unul, vei sta numai cu ochii in ecranul ala si nu e bine." (Am reprodus din memorie.) Am fost placut surprinsa si sa descopar ca interiorul caseial iurtei) e amenajat destul de asemanator cu cel din cvasele taranilor romani; de exemplu, bunicii mei aveau multe fotografii puse una langa alta intr-o singura rama, agatata pe perete. Se pare ca e un obicei vechi al taranilor care au luat contact si cu orasul, obicei care ne leaga intrucatva de indepartata si pitoreasca Asie.Filmul e minunat, sper ca studentii care l-au realizat au fost rasplatiti pe masura. Iti multumesc mult pentru ca ni l-ai oferit! Voimincerca sa-mi fac timp pentru a vedea cat mai multe dintre filmele postate de tine.
RăspundețiȘtergere