⇒⇐ MEN TATARMAN TATARMAN, DUNYAG'A QOL ATARMAN, YAMANLÎQTAN QAȘARMAN, YAQȘÎLÎQMAN YAȘARMAN, QAYDA BARSAM AYTARMAN, MEN TATARMAN TATARMAN!⇐⇐********* Qoș keldînîz saypamîzg'a! Qapîmîz așîq torîmîz boș!

Razboinicul mongol

Istoricii specializati in traditiile militare mongole sunt de parere ca, in afara antrenamentelor continue si epuizante, secretul succesului fara precedent al campaniilor intreprinse de Ginghis Han consta in armele care impodobeau saua fiecarui calaret al hoardelor. Considerati, in mod eronat, calareti si arcasi desavarsiti care isi datorau succesul cailor fara pereche si agerimii sagetilor, mongolii erau, de fapt, niste luptatori care excelau in egala masura in lupta cu arme sau infruntarea corp la corp. O scurta recapitulare a arsenalului hoardelor este revelatoare pentru a intelege groaza pe care o simtea in adancul sufletului orice razboinic care a cutezat sa stea in calea lor...
 
Armele mongolilor

Uneltele mortii care i-au ajutat cel mai mult pe mongoli de-a lungul expeditiilor lor sangeroase au fost, fara indoiala, arcul si sagetile specifice acestui popor. Cu toate acestea, daca vom studia atent si detaliat izvoarele istorice descoperim, nu fara surprindere, ca soldatii mongoli erau niste luptatori de o eficienta de necrezut si in situatia conflictelor pedestre. Asediile si distrugerile cetatilor intalnite in cale, au fost facute, de fapt, de incercatele trupe de pedestrasi, nu de catre hoardele de calareti. Pentru acesta misiune, cumva atipica pentru niste razboinici care invatau sa calareasca inainte de a merge, mongolii se serveau de o serie de arme redutabile. In urma conflictelor repetate cu chinezii, mongolii au adoptat un gen de lance-halebarda specifica infanteristilor imperiali, denumita Ge. Pentru lupta la distanta, Ge-ul aproape ca nu avea rival. Era o sulita de lungime medie care, in afara de varful clasic, mai avea o lama de metal atasata orizontal imediat dupa varful folosit la impuns, la fix 100 grade de axul din lemn al sulitei. Conform studiilor moderne, atasarea lamei la 100 grade permitea maximizarea fortei de retezare. Lama Ge-ului putea penetra usor coiful sau armura inamicului, deoarece forta miscarilor de atac era mult amplificata de lungimea manerului. Deoarece era o arma relative lunga, soldatii mongoli o foloseau cu precadere la retezarea capetelor, mainilor si genunchilor sau tendoanelor inamicilor.
 Cand distanta de lupta se micsora din cauza spatiului ingust sau a invalmaselii, mongolul apela cu incredere la palosul sau. Acest tip de sabie mongola era o arma alba cumva intermediara intre sabiile triburilor turce, care se invecinau in vest cu mongolii, si Dao, sabia lata a infanteristilor chinezi. Avea varful ascutit si lama lata pentru a putea taia cu usurinta prin armuri si scuturi. Forma sa era intotdeauna curbata, deoarece astfel putea fi folosita in egala masura in lupta calare sau in duelul pedestru. Stilul de scrima mongol era asemanator, in mare masura, cu cel chinezesc, in urma deselor conflicte cele doua civilizatii influentandu-se reciproc in privinta tehnologiilor militare. Deseori, in focul luptei, razboinicii se trezeau cu sabiile sau securile rupte sau deteriorate. Pus in fata unei asemenea situatii, mongolul dispunea un as in maneca sub forma pumnalului de lupta mongol, cu lama dreapta si varf ascutit. O alta arma nelipsita din arsenalul mongol era toporul de lupta. Avea coada lunga, fiind folosit pentru a sparge scuturile soldatilor inamici care blocau intrarea in cetati, asezati in formatiuni stranse de scut langa scut, dupa momentul dramatic in care artificierii Marelui Han distrugeau portile fortificatiei. Aflat tot timpul in stare de alerta, soldatul mongolul beneficia de unele dintre cele mai eficiente arme din perioada sa.

Pentru a se conforma ordinelor venite direct de la Marele Han, fiecare razboinic purta cate doua sabii, doua arcuri si 3 tolbe de sageti, 4-5 sulite usoare, un Ge si un pumnal de lupta. Surprizele mongolului pedestru nu se terminau aici. De mic copil, fiecare baiat mongol era antrenat in Bokh, lupta corp la corp mongola. Cum ,uneori in focul luptei, armele ajungeau sa se rupa, un mongol dezarmat era la fel de periculos. Avantajul oferit de anii de antrenamente in luptele Bokh, era deseori nepretuit...Un mongol care isi proiecta adversarul in cap, il scoatea instantaneu din lupta, in urma unei astfel de manevre, razboinicul inamic alegandu-se cel mai adesea cu fracturarea coloanei in partea cervicala.

Armura si mijloace de protectie

Cu toate ca, la prima vedere, matasea nu are ce cauta in sectiunea armurilor, zalelor si altor metode de protejare contra loviturilor de sabie si impunsaturilor de sulita, mongolii au fost alaturi de chinezi, primii oameni care au folosit matasea ca mijloc de protectie. Ca o paranteza explicita, merita mentionat ca, si in prezent, cele mai bune veste antiglont sunt realizate din matase. Matasea naturala este un material foarte rezistent care oferea protectie chiar si in fata unor sageti trase de la distanta. Mongolii purtau straie de matase sub armurile din piele si camasile de zale dintr-un motiv foarte practic.
Chiar daca sageata strapungea pielea, ea putea fi foarte usor scoasa fara a largi rana si a provoca astfel dureri insuportabile si hemoragii periculoase, tragand pur si simplu de materialul de matase aflat dedesubt. In plus, daca sagetile erau otravite, stratul de matase forma un prim obstacol in fata dilutiei otravii in fluxul de sange. Armura mongola era, la randul ei, revolutionara. Faurita din straturi alternantive de piele de cal si piele de yac, era cufundata in clei de peste pentru a o proteja de intemperii. Pieptarul din piele oferea o protectie incomparabil mai buna in fata sagetilor, sulitelor si sabiilor, decat armura metalica. In plus, permitea o mobilitate sporita a miscarilor, calitate mai mult decat decisiva intr-o lupta.

Scurt istoric

Mongolii au ridicat cel mai intins imperiu din lume, sub conducerea liderului lor legendar, Ginghis Han. A fost si este un popor al stepelor, inrudit cu hunii si turcii, dar avand o limba distincta si obiceiuri putin diferite.Vanatoarea cu soimii si acvilele dresate, pescuitul, pastoritul, intrecerile populare, luptele Bokh si calaria au ramas si astazi, la fel ca acum sute de ani, cele mai indragite preocupari ale acestui popor original si interesant in acelasi timp.

descopera.ro

3 comentarii:

Attila spunea...

Imi place cum a fost detaliat. As vrea sa adaug ca pana la arma de foc pe baza de praf de pusca (adica pusca)
Calaretul mongol a fost cea mai eficienta si puternica unitate de razboi fie individuala sau in group.

karma police spunea...

sa nu uitam si partea spirituala, comuniunea cu zeii razboinici si mai ales aliatul nr.1 al lui Ginghis Khan, Sylde Tengri

Attila spunea...

Este o expresie romaneasca si zice in felul urmator:
- ce are sula cu prefectura

Am observat ca esti obsedata cu ce practicau mongolii (tangerism, shamanism)

Articolul se refera la Razboinicul Mongol.

Bu kadin bek abdal, nerden shikti bu?

Trimiteți un comentariu

COMENTARIILE SUNT SUPUSE MODERARII INAINTE DE PUBLICARE!
COMENTARIILE "ANONIM" NU VOR FI PUBLICATE!